Ce este balanța de verificare și cum o citești
Balanța de verificare e raportul pe care contabilul îl scoate lunar din programul de contabilitate. Arată, pentru fiecare cont al firmei, cu cât a pornit, ce a intrat, ce a ieșit și cu cât a rămas. Pare un tabel greu, dar ai nevoie doar de câteva rânduri ca să știi cum stă firma.
În balanță, la contabil, apare ca: banii din bancă în lei: contul 5121; clienții: contul 4111, cu câte un rând (analitic) pentru fiecare client.
Ce e un cont
Un cont e o „căsuță” în care contabilul adună toate mișcările de același fel: banii din bancă, ce ai de încasat de la clienți, ce datorezi furnizorilor, vânzările, chiria. Fiecare cont are un număr, după o listă a tuturor conturilor, aceeași pentru toate firmele din România: planul de conturi (lista oficială cu numerele și denumirile conturilor).
Prima cifră îți spune familia: 1 = capitalul și creditele pe termen lung; 2 = clădiri, mașini și echipamente; 3 = stocuri; 4 = clienți, furnizori, salarii și stat; 5 = bani în bancă și în casă; 6 = cheltuieli; 7 = venituri.
Ce înseamnă coloanele
Pe fiecare rând ai, de la stânga la dreapta, aceleași patru întrebări: de la cât am pornit, ce a intrat, ce a ieșit, cu cât am rămas. În limbajul contabilului:
- Soldul inițial (suma din cont la începutul anului): de la cât ai pornit.
- Rulajele (totalul mișcărilor dintr-o perioadă), „precedente” (de la începutul anului până la sfârșitul lunii trecute) și „ale lunii”: ce a intrat și ce a ieșit.
- „Total sume”: tot ce a intrat și tot ce a ieșit de la începutul anului, adunat cu suma de pornire.
- Soldul final: cu cât ai rămas la sfârșitul lunii. Pentru o privire rapidă, asta e coloana care contează.
Debit și credit, fără teorie
Fiecare coloană are două părți, „debit” și „credit”. Nu înseamnă „bine” și „rău”. La conturile de bani și la clienți, debitul e ce intră și ce ai; la furnizori, la salarii și la stat, creditul e ce datorezi. De aceea un cont de bancă are de obicei sold debitor (sumă pe partea de debit: bani pe care îi ai), iar furnizorii au sold creditor (sumă pe partea de credit: bani pe care îi datorezi).
Balanța „se închide” când totalul debitelor e egal cu totalul creditelor, pe fiecare pereche de coloane. Dacă nu se închide, fișierul e incomplet sau greșit și merită întrebat contabilul.
Rândurile mari și rândurile de detaliu
Un cont mare (de exemplu cel cu clienții) are dedesubt câte un rând pentru fiecare client. Contul mare se numește sintetic (contul cu totalul), rândurile de detaliu se numesc analitice (conturile pe fiecare client, furnizor sau bancă). Pentru o imagine completă, cere balanța cu ambele.
Exemplu: Contul de bancă, rând cu rând
Banii din bancă, în lei, pe iunie, la o firmă mică:
| De la cât a pornit luna | 20.000 lei |
|---|---|
| A intrat în iunie (încasări) | 50.000 lei |
| A ieșit în iunie (plăți) | 45.000 lei |
| A rămas la 30 iunie | 25.000 lei |
Verificarea e simplă: 20.000 + 50.000 − 45.000 = 25.000 lei. Același raționament merge pe orice rând: la clienți vezi cât ai facturat și cât ai încasat, la furnizori ce ai cumpărat și ce ai plătit.
Dacă un rând nu se potrivește cu ce știi (o sumă negativă în casă, un client care pare să fi plătit mai mult), nu trage concluzii singur: întreabă-l pe contabil, de multe ori e o înregistrare care încă nu s-a făcut.
Vezi asta în aplicație: balanța explicată pe ecranul „Pe scurt”
Încarci balanța, iar pe ecranul „Pe scurt” vezi direct câți bani ai, cine îți datorează, ce ai de plătit și cum merg vânzările, fără să cauți rânduri.
Demo-ul folosește firma fictivă Atelier Demo SRL. Cu firma ta, încarci balanța de la contabil și vezi aceleași ecrane cu cifrele tale.
Articolul explică pe înțeles cum stau lucrurile, nu e sfat fiscal sau juridic. Regulile se mai schimbă: înainte de o decizie, verifică cu contabilul tău.